| Note bibliografice |
|
Un
romancier: Dimitrie Lupu Dimitrie Lupu are apetit pentru parabola. Dar, deopotriva, si pentru fantastic, ca si pentru observatie sociala plina de acuitate. Chiar daca unii socotesc parabola desueta, Lupu reuseste sa scoata efecte estetice neasteptate din aplicarea acestei figuri de stil care are, de altfel, o îndelunga cariera. Volumele publicate anterior de D. Lupu sunt: Esarfa neagra, roman, la prestigioasa editura Dominus, apoi Sapte povestiri crude, la editura Vinea, volum de proza scurta, ca si Vremea mahalalelor, un volum de povestiri, tot la Editura Vinea. Are, deja, în curs de publicare, romanul Podul, care va aparea, în cîteva luni, deasemeni la Vinea, dar si romanul Pecinginea, care apare acum la LiterNet. A mai definitivat Gradina cu Venus, un volum mai “proaspat”. Cu o lucrare de la o vîrsta anterioara, Mica elegie provinciala, precum si cu Pecinginea, îsi face debutul (cu ambele la un interval scurt!) în spatiul virtual. Mai trebuie spus ca este prezent în antologii de proza fantastica si SF, desi a debutat cu poezie, sub prezentarea lui Geo Dumitrescu, cu mai multa vreme în urma. Daca ar trebui sa îl integram unui sertar generationist, Dimitrie Lupu s-ar intercala între generatiile '70 si '80, poate mai aproape de prima. Unul dintre modelele îndragite ale lui Dimitrie Lupu este Ernest Hemingway, dar, deopotriva, Boris Vian. La loc de frunte pentru optiunile sale pot sta si Borges, Adolfo Bioy Casares, Truman Capote etc. Dupa gustul meu, Dimitrie Lupu este unul dintre cei mai buni si mai seriosi prozatori pe care îi avem astazi. Si unul dintre romancierii remarcabili, ca tot s-a iscat, mai deunazi, disputa despre paradoxul “avem roman, dar nu avem romancieri”. Iaca avem si romancieri. În rînd cu Radu Aldulescu, Vasile Andru, Dimitrie Lupu are deja o opera pe care si-a asezat-o în raft. Ea ne asteapta.
ADRESA:
Galati |